Despre

Despre o omidă lungă cam cât degetul meu și cam tot atât de groasă, găsită pe un zid de piatră.

Coleg: Maamă, știi cum se-mprăștiau astea când le killăream?… Ce, vrei să zici că ies fluturi din ele?

Colegă: A, fluturele îl știu, pe la noi erau doi-trei de-ăștia pe an și bineînțeles că le spărgeam capu’. Pe urmă-i înfigeam în perete cu un ac.

Capul, înfășurat în niște fire. Ori a colectat pânze de păianjen, ori nu știu.
Partea din spate.

E… ceva în neregulă cu omizile astea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s