Ciucaru mic

Myth: Ciucaru mic o fi mai mic decât Ciucaru mare, așa că e mai ușor de urcat.

Busting: Ba nu.

Singurele indicații pe care le-am găsit eu despre cum ajungi pe Ciucaru mic erau că pornești din drumul național și mergi pe un marcaj triunghiular, unii ziceau roșu, alții galben, eu din taxi văzusem ceva indicator galben. Așa că atunci când (venind din Dubova) am găsit indicatorul cu triunghi galben (și așa și scria pe el) am zis ăsta e și-am luat-o, așa, pe-un fel de șanț prin bălării, după un panou informativ despre vipere cu coarne care ne-a pus nițel pe gânduri.

Mergi ce mergi prin pădure și nu te întâlnești cu nimeni, poteca de-abia se vede dar e destul de bine marcată sau – unde nu-i – șanțul te ghidează suficient. Apoi ieși din pădure și te plimbi pe niște dealuri frumoase, apoi iar intri în pădure și când ieși vezi în fața ta niște îngrădituri și case-grajduri-șoproane, cu niște vaci păscând de-am zis uite-aici ne mâncă câinii. Traseul trece pe un drum printre două garduri și singurul câine era sub o mașină de teren.

Pe un șopron e un afiș roșu pe care scrie „CABANA …” (nu mai știu cum), așa c-am intrat să-ntreb de drum. Curtea arată bătută mai mult de vaci și porci decât de turiști. Înăuntru e un nene care zice că-i acolo să aibă grijă de vaci și așa și arată, da’ mai știi? Când am intrat era la televizor, tocmai se anunța un concert simfonic. A, afișu’ cu cabana l-au pus ei așa… Mai avem până pe Ciucaru mic… Și dac-o ținem pe drum înainte ajungem la Mraconia. A fost așa de amabil c-a venit cu noi să dea la o parte din drum bariera pentru vaci.

Mai încolo e o livadă părăginită din care-am cules câteva prune bune de tot. Și mai e o livadă nepărăginită în care-am găsit corcodușe. Și vreo două fânețe; într-una din ele am învățat cum se stă la umbră cu burta-n sus.

După vreo cinci ore de mers și alte activități, am ajuns la intersecția cu traseul cu triunghi roșu care urcă pe Ciucaru mic direct din drumul național. Nu urcați pe-acolo, am coborît noi, e abrupt si cam atât; mergeți ca noi, pe triunghi galben, dealurile alea merită colindate. (Undeva pe ele veți găsi poate și ochelarii mei de citit, dioptrii +1, șnur de agățat la gât. M-aș fi întors după ei, da’ chiar nu-mi pot aminti unde ne-am despărțit.)

P. S. A, Cazanele? Nu stiu ce-am vazut de-acolo de sus, daca nu mai fierbe apa mi-e totuna cum se numesc. E Dunarea trecand printre munti si e foarte frumoasa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s