Poveste cu plosnita si vecini

Ma opresc si scotocesc in rucsac dupa aparatul foto. Vecinul hatru care repara masini si le vinde e-n parcare; catelusa fuge la el.

– Vino-ncoace, zice, cred ca vrea sa te fure si sa te bage-n sac.

De obicei ii spune sa nu ma manance ca-s atos. E mereu pe strada (oricare dintre ei si amandoi).

– Nu, zic rizand, am vazut o plosnita noua si vreau sa-i fac o poza.

Se apropie interesat, impreuna cu un tip care dupa figura as zice ca-i e ceva ruda. Tipul scoate telefonul si-i face o poza, apoi o cauta pe goagal in timp ce eu fugaresc vietatea cu aparatul foto. Aparatul meu nu mai arata pozele inregistrate, asa ca nu aflu imediat dac-au iesit cat de cat clare sau nu, si fac mai multe.

– Bai, zice tipul care pare ceva ruda, cand eram mici stateam cu fundu-n iarba si nu ne mai musca nimic. Acuma…

– Nu, zic, asta nu-i de-alea, e vegetariana.

A gasit-o goagal, am incercat sa-i retin numele latinesc, memoria mea a ratat. Nu pot tine minte prea mult timp „Mustha spinosula„.

Cat de cat clara sau nu. Al treilea sau al patrulea stagiu de dezvoltare ca nimfa, zic eu.

Detalii gasiti. N-am Quercus, am Prunus si Crataegus, Fraxinus, Ulmus nu mai zic.

Lasă un comentariu